În 2012, eram în Haiti – o țară din America Centrală, aflată în Marea Caraibilor. Timp de un an de zile, în fiecare duminică, mă întâlneam și lucram cu trei grupuri de elevi, facilitând activități folosind metoda design thinking. Porneam de la identificarea problemelor din comunitatea lor, încercam să le înțelegem împreună și să aducem soluții, pe care să le creștem ulterior. 

 

La finalul anului, unul dintre cele trei grupuri a creat un program de leadership, pentru că elevii credeau că situația economică dificilă din Haiti se datora lipsei de leadership. Un alt grup s-a concentrat pe înțelegerea agriculturii și a ajutat fermierii cu tehnici și informații moderne pe care să le pună în practică. Din cele 3 grupuri cu care am lucrat, 2 s-au transformat în organizații locale, care există și astăzi. 

 

În Haiti totul e diferit față de România – de la climă, la infrastructură, sistem educațional și, mai ales, posibilități. Dar un lucru pe care cele două țări îl au în comun este că locuitorii lor reușesc să facă orice atunci când există cineva care crede în ei și care vrea să-i susțină. Nu este suficient să le oferi oamenilor resurse, pentru că atunci se creează dependență. Trebuie să le pui la dispoziție instrumentele de care au nevoie ca ei să poată obține singuri ce-și doresc. 

 

În 2016, m-am întors în România. Trecuseră 11 ani de când terminasem liceul și de când intrasem într-o școală. Am fost surprinsă să văd că nu s-a schimbat foarte mult. Elevii aveau experiențe asemănătoare cu ale mele – învățau pe de rost, nu lucrau deloc în grupe, nu colaborau unii cu alții. Timp de o lună, am mers la două școli din Mărășești, unde am făcut cu elevii români același tip de activități pe care l-am făcut cu elevii din Haiti. Mi-am dat seama repede că deși activitățile funcționează, challenge-ul cel mai mare va fi să ajungem la cât mai mulți elevi. Atunci am realizat că trebuie să ajungem la profesori – să le oferim și lor resursele pentru a-i sprijini mai departe pe elevi. 

​

All Grow a luat naștere în 2017 și am fondat acest ONG alături de Caleb Amaram, cel care a adus viziunea strategică și organizarea de care aveam nevoie. Caleb și-ar fi dorit să aibă parte de astfel de experiențe în copilărie și împreună am ajuns la concluzia că doar investind în educație putem contribui la dezvoltarea unei societăți incluzive, în care potențialul fiecăruia este recunoscut și încurajat să se dezvolte.