Învățătoarea care a lăsat contabilitatea pentru copii | Povești de la simultan

Programele AllGrow sunt construite de oameni, cu oameni și pentru oameni. În spatele unor rezultate remarcabile, întotdeauna se află un profesor, dornic să învețe mai mult, să ofere mai mult, să-și ajute elevii să crească. Tocmai de aceea, începem o serie de povești despre cadrele didactice cu care lucrăm, care mișcă un mic colț de lume, fiecare în felul său. Ne dorim ca poveștile lor să servească drept inspirație și pentru alți colegi și credem că vocile lor sunt importante. 

Continuăm seria cu povestea Paraschiva Dumitriuc, învățătoare la Școala Gimnazială Cacica, jud. Suceava și participantă în proiectul Viitor la clasele simultane, desfășurat de Asociația All Grow, cu sprijinul Fundației Dacia pentru România.

Paraschiva Dumitriuc era în liceu când s-a gândit pentru prima oară să devină cadru didactic. Totuși, a urmat o facultate de contabilitate și a avut mai multe joburi până să ajungă studentă la pedagogie, alături de colega ei de bancă din liceu. 

Anul acesta a intrat în învățământ și predă în sistem simultan elevilor de-a întâia și de-a patra din Cacica, Suceava, pe care îi descrie drept empatici, creativi și gălăgioși atunci când se entuziasmează sau când găsesc răspunsul la o întrebare.

La început a fost greu pentru că începutul în sine este greu. 

Paraschiva Dumitriuc s-a bazat mai mult pe ajutorul colegilor de catedră și al elevilor săi decât pe pregătirea obținută în timpul facultății și crede că greu ar fi fost și dacă ar fi predat la o clasă simplă (cu sistem de predare normal). Elevii cărora le predă se află în sistem simultan încă de când au intrat la școală și cunosc bine mersul. Aveau reguli ale clasei foarte bine stabilite din anii anteriori, pe care ea doar le-a îmbunătățit acolo unde i se părea necesar. 

Din experiența de muncă în mediul privat aduce cu ea mai multe competențe care îi sunt de folos și la clasă:

Chiar dacă sunt pusă în fața unui subiect nou sau a unuia pe care nu l-am mai abordat de mult timp, știu cum să-l gestionez mai rapid. Chiar dacă nu știu ceva pe moment sau nu-mi aduc aminte, îi implic pe elevi. Hai să vedem. Hai să descoperim împreună. 

Ce s-a schimbat în învățământ de când a terminat școala și până acum? Din punctul ei de vedere, comunicarea dintre profesori și elevi. Nu mai există acea barieră rigidă între profesori și elevi. Cei din urmă își exprimă mai ușor opiniile și sunt mult mai deschiși, dar acest lucru poate veni și cu o parte negativă, aceea a elevilor care devin mult prea deschiși și forțează limitele bunului simț. 

Și-a dat seama că nu vrea o carieră în contabilitate din cauza volumului de documente cu care ar fi trebuit să lucreze, iar nivelul de birocrație din învățământ i se pare mult prea mare și crede că strică plăcerea profesiei.

Cel puțin în primele două luni, cel mai mult timp mi-au luat realizarea documentelor. Mai mult decât pregătirea materialelor pentru clasă., spune învățătoarea. 

Compensează, însă, cu micile succese de la catedră. De la elevii care îi spun că le-a plăcut ora, până la cei de-a întâia care abia așteaptă să ajungă în clasa a IV-a, să facă și ei activitățile pe care le fac colegii mai mari. 

Unul dintre jocurile care le place cel mai mult elevilor este cel cu pânza de păianjen, în care ei trebuie să arunce un ghem de ață de la unul la altul și să exprime anumite idei. Le place și pentru că jocul se adaptează foarte bine la multe subiecte, pentru că e interactiv și pentru că se ridică din bănci și fac ceva fizic. Mișcarea îi ajută foarte mult să se relaxeze, să se destindă și să le vină idei bune. 

Părinții și importanța lor în ecosistemul școlar 

Paraschiva Dumitriuc consideră că neimplicarea părintelui în actul educațional se reflectă mai ales în modul în care se comportă elevul la școală.

Sunt foarte puține cazurile în care doar cadrul didactic poate face schimbări în cazul copiilor, să-i facă mai atenți sau mai implicați. E greu ca lucrurile să funcționeze așa cum trebuie fără o relație bună părinte-profesor. 

Mai mult, rolul părinților este esențial în performanța elevilor și în modul în care aceștia dobândesc competențe noi. Din păcate, pentru unii părinți, cadrele didactice, educatoarele, învățătoarele sunt ca niște bone care au grijă de copii până la orele 12:00 sau 14:00. Unii părinți nu realizează cât de importante sunt competențele pe care copiii trebuie să le achiziționeze până în clasa a IV-a. Nu își dau seama cât este de important pentru un copil să vină la școală la oră fixă, să știe cum să stea în bancă…

Viitor la clasele simultane 

Paraschiva Dumitriuc este unul dintre cei 25 de profesori implicați în proiectul Viitor la clasele simultane, desfășurat de Asociația AllGrow, cu sprijinul Fundației Dacia pentru România. Proiectul își propune să aducă design thinking, o metodă cu care AllGrow lucrează de mai bine de 8 ani în școlile din România, și în sistemul simultan, unde beneficiile utilizării acesteia pot contribui semnificativ la îmbunătățirea lecțiilor de la clasă. 

În cadrul proiectului, elevii au pornit de la nevoile comunității școlare, gândindu-se la soluții prin care pot îmbunătăți timpul petrecut la școală. Paraschiva Dumitriuc spune că elevii din clasa întâi au fost motivați să comunice mai mult în timpul proiectului. De asemenea, învățătoarea observă schimbările în comportamentul elevilor. Aceștia sunt mai atenți cu colegii lor, se ajută mai mult între ei și o întreabă

Doamna, am terminat ce aveam de făcut, pot să mă duc să-l ajut pe colegul meu?

Experiența la clasă a învățătoarei din Cacica arată cât de importantă este adaptabilitatea în profesia didactică. Paraschiva Dumitriuc demonstrează că drumul neconvențional spre catedră poate aduce resurse valoroase, iar implicarea în proiecte inovatoare precum Viitor la clasele simultane poate transforma nu doar lecțiile, ci și relațiile dintre elevi.