Eu Pot Zâmbi!, Școala Gimnazială ,,Mihail Kogalniceanu” Dorohoi, Botoșani


Proiectul ,,EU POT ZÂMBI!” a fost implementat la nivel local prin desfășurarea unor activități în parteneriat menite a valorifica educația emoțională, educația prin mișcare și cea interculturală. Întreaga activitate a avut loc la Școala Gimnazială Nr. 4 Hudești, prin amabilitatea doamnei director profesor Apătăchioae Mirela, a cadrelor didactice și a preotului. Elevii clasei a VI-a B de la Școala Gimnazială ,,Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi, coordonați de către profesor Antonescu Cătălina și doamna director prof. Luca Otilia Stela au fost întâmpinați cu căldură și zâmbete de către gazdele mici și mari.

În organizarea acestui eveniment s-a pornit de la premisa că cel mai frumos cadou pe care adulții îl pot oferi copiilor, în această simbolică zi de 1 Iunie, este să îi ajute să-și facă noi prieteni. Observându-i zi de zi, reușim să înțelegem că, în afară de jocuri și de jucării, copiii își iubesc semenii, se simt încrezători când cunosc oameni noi și când își pot împărtăși visele, gîndurile, emoțiile.

Considerând că este necesar să se dezvolte şi să se valorizeze potenţialul creator al elevilor, să le fie stimulate aptitudinile, nu numai prin activităţile de la clasă, ci şi prin participarea lor la un concurs de creaţie emoțională, de comunicare, cadrele didactice coordonatoare din cele două școli au reușit să creeze o frumoasă poveste de prietenie între elevii prezenți la activitate


Enumeră problemele identificate de elevi:

- la nivelul școlii: atitudinea profesorilor (fără țipete, fără violență verbală sau fizică); discriminarea elevilor; profesorii să încerce să descopere latura creativă a elevilor; să stimuleze elevii prin joacă în procesul de învățare; să respecte elevii; adaptarea la nevoile și cerințele elevilor; notarea să fie făcută în funcție de cunoștințele elevilor și nu după alte criterii subiective.

- la nivelul comunității: cei bogați să-i respecte pe cei săraci/pe nevoiași; ajutorul reciproc; respectul față de bătrâni; cultivarea independenței și a spiritului de învingător; promisiuni făcute de autorități și neîndeplinite (o pistă pentru bicilete); lipsa unui centru educativ-creativ; animalele de pe străzi; condițiile din spital (secția pediatrie)

- la nivelul vieții de zi cu zi: toleranța, respectul, înțelegerea, compasiunea, comunicare, sinceritate în sentimente, iubirea, timpul oferit copiilor de către părinți

Explică ce problemă a fost alesă să fie rezolvată și de ce.

-Elevii au ales o problemă a comunității – condițiile din spital (secția de pediatrie). Dar, lovindu-ne de niște probleme de birocrație și de management intern, ne-am reorientat către o problemă a vieții de zi cu zi: comunicarea, toleranța, compasiunea, iubirea, empatia – valori umane. Mereu, în discuțiile cu elevii mei la orele de dirigneție și nu numai, aleg să pun accentul pe relația cu semenii noștri, încercând să îi fac să înțeleagă esența vieții pe pământ.

A comunica este imperios necesar, a empatiza cu ceilalți este medicament pentru sufletul nostru. De aceea, copiii s-au oprit și a doua oară (nevoiți fiind de împrejurări) tot asupra unei probleme care ține de priceperea lor în a lega prietenii și a aduce un zâmbet pe chipul celor mici și celor mari. Întâmplarea a făcut ca eu, profesor de limba română, să ajung în satul Baranca din Hudești (pentru o inspecție la clasă) și să cunosc niște oameni minunați. La întoarcere, le-am povestit elevilor mei despre acele ființe vesele și cu ochi voioși și asfel i-am făcut curioși să îi cunoască.

Ce persoane sunt cele mai afectate de această problemă? Ce îi deranjează pe ei?

Problema comunicării, a empatizării, a respectului față de semenii noștri, a iubirii, vine tocmai din problemele familiale. Sunt tot mai mulți copii care tânjesc după o vorbă caldă, după o privire încrezătoare, după un zâmbet sincer. Este trist, îngrijorător faptul că toate acestea nu mai vin din partea părinților (care uită că menirea lor pe acest pământ este să-și crească copiii într-un mediu sănătos psihic și material).Copiii din aceste medii sunt, oarecum, conștienți că ceva nu e în regulă cu viața lor, însă nu își dau seama ce trebuie făcut, nu au puterea să rostească dorințele lor....asta poate pentru că știu, în căpușorul lor, că vorbele sunt în zadar, că au mai făcut asta și nimeni nu i-a ascultat.Și atunci ce e de făcut? Atunci intervine, pe cât posibil, școala. Elevii mei au înțeles că e nevoie de noi acolo, că ei vor avea de câștigat noi prieteni. Au avut încredere în mine și au trecut pragul, granița unui sătuc aruncat parcă la margine de județ.Singuri au observat că adulții sunt vădit deranjați să ia contact cu oamenii, copii și adulți, din medii defavorizate și care mai au și culoarea pielii diferită de a noastră. Mergând pe teren pentru a afla părerea concetățenilor, s-au izbit de opinii preconcepute, de superstiții inexplicabile. Dar asta le-a dat curaj!



Enumeră toate soluțiile la care v-ați gândit.

Toate soluțiile la care s-au gândit au avut un singur scop: să îi facă să zâmbească pe toți copiii care iau contact cu ei.-

confecționare de păpuși din cârpe-

strângere de carte și donarea către biblioteca școlii respective

-găsirea unor jocuri distractive (,,Ștafeta stegulețelor Ham, Miau, Țup și Zum” și ,,Rucsacul vesel”) și a unor metode interesante de a sărbători Ziua Copilului (baloane, desene, cântece, povești)

Ce soluție dintre cele enumerate a fost aleasă pentru implementare și de ce?

Unica soluție aleasă a fost să le facem o vizită și să învățăm să zâmbim împreună.i.

Descrie pe scurt procesul de implementare a soluției/soluțiilor

Inițial, elevii s-au gândit să demarăm o campanie de srângere de fonduri pentru a dota o cameră în cadrul secției de pediatrie. Apoi, schimbând întreg planul de acțiune, am încercat să nu ne depărtăm foarte mult de grupul țintă identificat – copiii – și să regândim strategia. Am hotărât că putem dona acestor copii de la Școala Barnac niște cărți.

Așa am reușit să adunăm aproape o sută de titluri interesante, cu coperte viu colorate și cu personaje care parcă te trag de gulerul cămășii. I-a bucurat enorm cadoul nostru. Apoi, am confecționat păpuși, pe care le-am dăruit ca semn al iubirii noastre, ca semn al copilăriei și al gingășiei.

Pornind de la ideea că ne place să zâmbim și să râdem, am decis ca prima noastră întâlnire cu ei să fie veselă și competitivă. Așa că am reușit să ne cunoaștem reciproc în timpul a două jocuri distractive: ,,Ștafeta stegulețelor” și ,,Rucsacul vesel”Multe dintre soluțiile gândite la început au fost puse în practică la școala din Baranca: am pictat pe planșe, pe tricouri, am cântat și am dansat, am mâncat sănătos (am fost așteptați cu cireșe și căpșune culese chiar de ei), am savurat prăjituri făcute de mămicile copiilor, am umflat și spart baloane, am urmărit valsul baloanelor de săpun.

Care sunt rezultatele sau impactul proiectului vostru?

-Proiectul ,,Eu pot zâmbi!” a fost implementat în baza unui acord de parteneriat încheiat pe o perioadă de 1 an, până în mai 2019. Rezultatele s-au văzut imediat: copii veseli, povești frumoase, prietenii legate și care se doresc trainice. Impactul acestei idei de proiect e cu bătaie lungă (dacă putem spune așa), căci dorim să diversificăm activitățile și să implicăm părinții acestor copii (din mediul urban și din mediul rural). Următoarea întâlnire va avea ca subiect ,,Lectura” și se va baza pe o parte dintre titlurile cărților dăruite de către elevii Școlii ,,Mihail Kogălniceanu”.

Câte persoane au beneficiat de soluția voastră?

20 -50 de persoane

Ce au zis oamenii care au beneficiat de soluție? Scrie 2 citate sau păreri.

,,,,Am fost foarte fericită când am aflat că vom avea musafiri la școala noastră și asta chiar de 1 iunie, de ziua copiilor din toată lumea. Am așteptat cu nerăbdare acea zi care era foarte importnată pentru mine. Când au sosit cei de la Dorohoi, i-am întâmpinat cu mult entuziasm eu și colegii mei. Am făcut cunoștință și apoi am ieșit în curtea școlii und am jucat câteva jocuri amuzante. Apoi, am revenit în clasă și am personalizat tricourile și am făcut postere cu titlul ,,Eu pot zâmbi!”. Acea zi a fost ca un vis frumos pentru mine, o zi în care am cunoscut persoane noi împreună cu clasa mea și cu mult iubita noastră dirigintă care ne-a fost alături mereu. Dar, din păcate, ca orice vis, și această zi trebuia să se încheie și să ne luăm rămas-bun de la noii noștri prieteni. Am rămas cu multe amintiri și multe prietenii frumoase legate pe parcursul acelei zile.” (Paula)

,,Mi-a plăcut foarte mult această experiență și mi-aș dori să o repetăm. E pentru prima dată când primim musafiri în școala noastră, cu care am reușit să legăm prietenii" Gabriela A.

Ce dificultăți ați întâlnit pe măsură ce ați implementat proiectul și cum le-ați depășit?

-Dificultățile întâlnite la început, când am gândit proiectul pentru secția de pediatrie, au fost peste puterile noastre. Am conștientizat obiectiv situația și am regândit proiectul. Așa s-a născut ,,Eu pot zâmbi!”, proiect de parteneriat educațional cu Școala Nr. 4 Baranca. De data aceasta, totul s-a întâmplat foarte repede și am avut parte de tot sprijinul școlii partenere și a doamnelor directoare. Familiile elevilor ne-au fost alături. Știind foarte bine care este scopul activității noastre, ideile implementării proiectului au fost creative și binevenite. Tocmai de aceea totul s-a desfășurat ,,ca pe roate”.

Cât timp a durat să implementați soluția?

7 zile


Ce ați făcut să promovați proiectul în școala voastră sau în comunitate? Cu cine au vorbit elevii despre proiect? Ce răspunsuri au primit?

- Pentru a promova proiectul în școală, am discutat cu doamna directoare și domnul consilier educativ care m-au asigurat de tot sprijinul dumnealor. La nivelul comunității am fost promovați de site-ul local de știri, care a diseminat activitatea noastră.

https://www.dorohoinews.ro/invatamant-4709-Eu-pot-zâmbi!---Elevii-Școlilor-„Mihail-Kogălniceanu”-Dorohoi-și-Nr.4-Baranca---Hudești-au-sărbătorit-„1-IUNIE”-împreună-–-FOTO.html

Aproximativ, cu câte persoane s-a vorbit despre proiect în total?

- 10 -20 de persoane

Pe scurt cum vă propuneți să susțineți proiectului pe viitor.

- Așa cum am mai spus, activitățile ce urmează să se desfășoare vor viza familia, școala și comunitatea. Ca profesor de limba și literatura română, voi urmări să dezvolt creativitatea elevilor în cadrul unor ateliere de lucru și cercuri de lectură.Nu vom renunța la ideea de a moderniza secția de pediatrie a Spitalului Municipal. Suntem conștienți de faptul că e nevoie de o mișcare de amploare care necesită un plan de acțiune bine manageriat, precum și implicarea cât se poate de mult a autorităților locale și a comunității. De altfel, am primit sprijinul Universității de Arte ,,George Enescu” din Iași, care s-au oferit să facă parte din proiectul nostru și să asigure pictarea pereților saloanelor și a holurilor cu studenții de la Arte Plastice.


#ChangeArchitects #2018 #povesti2018 #lectura #prietenie #faptebune #english

Postari recente
Arhiva
Follow Us
  • Youtube
  • Instagram
  • Facebook

O inițiativă a

Asociației All Grow. 

  • Youtube
  • Instagram
  • Facebook

Meniu:

Telefon: +40  726 158 632 

Email: info@allgrowconsulting.com                    

Site realizat cu multă pasiune de echipa AllGrow 2020