,,EU POT IUBI!”, MAGUS TEAM – clasa a VII-a B, Școala Gimnazială Mihail Kogălniceanu, Dorohoi,Botoșa

Proiectul ,,Eu pot iubi!” s-a născut din dorința elevilor clasei a VII-a B de a deveni mai buni prin iubire. Experiența de anul trecut i-a făcut să înțeleagă că zâmbetul este un semn al fericirii, al bunăstării, al liniștii sufletești. Pe tot parcursul anului se tot întrebau de ce acei copii, deși au lipsuri atât de evidente (în comparație cu ei, lipsuri materiale, financiare, de acces la educație), puteau zâmbi atât de ușor și atât de sincer.

După discuția cu mentorul nostru, cu Simona Jugăstreanu, s-a făcut lumină în mintea lor și au realizat că vor să facă mai mult pentru comunitate. Dar le va fi greu, aproape imposibil dacă ei, ca grup, nu vor fi uniți, nu vor merge în aceeași direcție și nu se vor sprijini reciproc. Așa că ideea lor a fost una cât se poate de familiară și familială J: au ales familia! Au realizat că zâmbetele lor nu se arată pe chip prea des căci nu au motive să zâmbească. Școala este un factor de stres, așa cum spun ei. Foarte puține sunt momentele care îi fac fericiți și îi determină pozitiv.

Și atunci, dacă, în timpul petrecut în bancă, ei nu se simt liberi să gândească, nu se simt motivați, ce este de făcut? Luptăm pentru familie! Luptăm pentru iubirea părinților, cerem timpul nostru de la ei, le cerem să se uite în ochii noștri și să ne asculte vorbele, să ne șteargă lacrimile, să râdă cu noi, să se joace cu noi! De asta avem nevoie cu toții, noi, copii mari sau mici!

Proiectul a respectat metodologia ESIAC și a avut în vedere două tipuri de activități: schimbarea grupului și schimbarea familiei.

Pentru prima parte, Evelina Pînzariu, liderul clasei, a preluat frâiele clasei și a conceput de la zero tot proiectul. A ales jocurile, împreună cu alți colegi și colege, pentru ei, jocuri desfășurate cu atenție, în așa fel încât copiii să simtă emoții puternice, să sesizeze punctele slabe ale clasei și să construiască în jurul celor puternice.

A doua întâlnire i-a avut ca invitați și parteneri pe părinții lor. Și de această dată copiii, elevii clasei, au conceput întregul demers instructiv-educativ J. Această activitate a avut ca punct de plecare activitatea precedentă: Copacul vieții (datele desprinse din cele scrise de copii), scrisorile pregătite pentru părinți, discursurile lor și răspunsurile venite în joacă, atunci când au fost ,,provocați” să se alinieze la dunga trasată pe mijlocul clasei.

Notă*** Întreaga prezentare a etapelor proiectului – ESIAC – a fost realizată de către o parte dintre elevii clasei, coordonați de către Evelina Pînzariu.

Poveste de schimbare facilitată de Antonescu Catalina și mentor Simona Jugăstreanu.

Anul trecut elevi au realizat proiectul:

Eu pot zambi!

Ce au decis elevii?

Continue proiectul început

X Înceapă un nou proiect și să folosească lecții învățate

Ce argumente au adus pentru continuarea proiectului?

- Ce-i drept, anul trecut am trăit toți niște experiențe care ne-au făcut să realizăm că vrem mai mult, care au aprins în noi o dorință de a face mai mult. Am încercat să înăbușim de-a lungul anului această flacără care se făcea tot mai mare pe zi ce trece. Dar nu prea am reușit. Am căutat soluții si decis că ar fi mai bine să începem un nou proiect care să stingă focul din interiorul nostru.

Ce argumente au adus pentru începerea unui alt proiect?

- Am realizat că pentru a schimba lumea trebuie să ne schimbăm pe noi prima dată. Nu putem să revoluționăm o lume când noi suntem inerți în fața schimbării. Și așa am ajuns la concluzia că trebuie să începem un nou proiect prin care să ne trezim la viață și să acceptăm schimbarea în viețile noastre.

Cum a fost prima interacțiune cu mentorul?

La prima discuție cu doamna Simona Jugăstreanu am fost reținuți în ceea ce o privește. Am rămas surprinși de ceea ce ne putea oferi și de sfaturile ce ni le putea da. Am reușit, într-un final să ne deschidem față de persoana care urma să ne îndrume de această dată. Cu ajutorul ei am reușit să punem bazele proiectului care se contura tot mai mult în inimile noastre, prinzând viață.

Explică ce problemă a fost alesă să fie rezolvată și de ce.

Ce urmărim anul acesta? Am realizat, în urma proiectului de anul trecut, că prima dată, schimbarea trebuie sa vină de la noi. Și așa am căutat în sacul cu idei până am găsit ceea ce cautam noi de fapt. Scopul nostru este să ne unim. Vrem ca la finalul acestui proiect sa fim niște persoane noi. Persoane care iubesc. Persoane care îndrăznesc să spere. Persoane care sunt parte dintr-o familie. Am pus cap la cap toate ideile și am ajuns la una singură: IUBIREA ÎN FAMILIE. De fapt, ce e cel mai important în viață? În afară de viața in sine, familia și prietenii.

Fără o familie nu suntem nimic. Ce ne dorim? Vrem să înățăm să ne iubim. Să ne iubim familia, să iubim pe cei ce ne sunt alături în fiecare clipă. Am realizat cu toții că în ziua de azi, iubirea se dă cu porția. E ca și cum ar fi pe terminate și ne e frică să nu se termine de tot. Dar de ce s-au întamplat toate astea? Am renunțat sa mai credem in iubire. Iubirea ne face oameni. Fără iubire nu suntem nimic. Chiar dacă am avea toata lumea la picioare si nu am avea dragoste, la ce ne-ar folosi?

Ce persoane sunt cele mai afectate de această problemă și de ce?

Discutând, am decis ca e mai bine ca tot proiectul să fie, la început doar în interiorul clasei, al familiei. Si mai apoi, când ne mai punem pe picioare, să îl extindem și în afara clasei.

Enumerați două oportunități și două provocări identificate în urma înterviurilor și observațiilor realizate de elevi?

Lucrând la proiect, am realizat cu toții ca va fi greu să îi facem pe oameni să vorbească. Că va fi greu să ne deschidem noi unii față de alții. Dar odată cu aceste provocări vin și oportunitățile: de-a lungul discuțiilor pe care le-am avut cu alți oameni, ne-am deschis ochii și am văzut că nu suntem singuri și ca avem un sprijin de nădejde în spate.

Enumeră toate soluțiile la care v-ați gândit.

- Biblioteca vie

- Ajutarea animalelor părăsite

- Amenajarea unei grădini în curtea școlii

- Restabilirea relațiilor dintre copii/ ajutarea adolescenților cu probleme

Ce soluție dintre cele enumerate a fost aleasă pentru implementare și de ce?

-Am ales să contiunăm proiectul cu o idee nouă. Și de aici ne-a venit ideea de a încerca să schimbăm lumea începând cu schimbarea din noi. Și am ales să mergem mai mult pe partea sufletească. Astfel, am încercat să lăsăm barierele dintre noi și să mergem mai departe, spre necunoscut, împreună, ca o familie.

Descrie pe scurt procesul de implementare a soluției/soluțiilor

Pentru o primă întalnire, ne-am gândit să abordăm tema “Rolul familiei în viața noastră”. Am încercat să facem niște activități care să ne scoată pe toți din atmosfera aia de oboseală, de plictiseală. Ceva care să ne aducă aminte că încă mai putem fi copii. Ceva care să ne trezească din rutina asta obositoare. Așa că am început cu ceva ritmatic, discuțiile mai pe final.

Astfel am ajuns ca o ora întreagă să ne jucăm, iar restul timpului: disctuții. Apoi, am mai făcut o întâlnire împreună cu părinții și copiii. Am discutat împrună despre relația dintre un copil și părintele său. Ne-am dorit ca, astfel, să reușim să trecem de bariera ce ne separă de părinții noștri.

Care sunt rezultatele sau impactul proiectului vostru?

După două ore de discuții am ajuns să ne cunoaștem unii pe alții așa cum poate nu am făcut-o în cei șapte ani de când suntem împreună. Am reușit să ne deschidem unii față de alții, lăsând la o parte toate diferențele care reprezentau cândva o piedică. Am reușit să spunem adevărului pe nume. Și am reușit să ne apropiem unii de alții cum nu am făcut-o niciodată. Ne-am unit mai mult în ceea ce privește relația dintre elevi, dar și în ceea ce privește familia.

Câte persoane au beneficiat de soluția voastră?

20 - 50

Ce au zis oamenii care au beneficiat de soluție? Scrie 2 citate sau păreri.

- ,,Activitatea de joi a fost una foarte importantă și necesară pentru noi căci am învățat și am aflat lucruri pe care nu le știam despre noi, despre familia naostră, despre încrederea oferită anumitor oameni, dar și cât de atenți putem fi la unele lucruri elementare, despre sincronizarea corpului cu a minții (prin exercițiile muzicale). Aspecte ce, până joi le credeam total neimportante, au căpătat, brusc, un loc esențial în viața noastră.” (PAUL)

,,Impresii? Păreri despre ziua de ieri???

Mai mult decât că avem ,,niște comori îngropate” nu cred că pot spune. Un colectiv de copii care vor să schimbe societatea în care trăim a aprins o scânteie ce va deveni o flacără puternică în timp.

Puteți schimba acel 7B de care se plâng profesorii într-unul la care să își dorească toți să vină. Aveți în voi puterea și înțelepciunea să schimbați încet-încet lumea în bine și să scrieți o altă istorie a României. O istorie a unei Românii în care să își dorească să se întoarcă toți, nu doar să viseze la asta.

Și pentru părinți ce pot să spun? Cred că suntem destul de maturi să înțelegem că trebuie să fim demni de măreția acestor copii și să ne purtăm ca atare. Să nu uităm să avem răbdare unii cu alții, să ,,ne descoperim” ca prieteni și să învățăm să ne prețuim la adevărata valoare.

Vă doresc, din toată inima, să fiți OAMENI!!

Cu respect, Mia Pînzariu! ”

Ce dificultăți ați întâlnit pe măsură ce ați implementat proiectul și cum le-ați depășit?

- De – a lungul proiectului am ieșit puțin din globul protector ăn care trăisem până atunci și am experimentat puțin din ceea ce înseamnă lumea. Am descoperit că oamenii nu sunt tot timpul ceea ce par de fapt. Am văzut că nu toți sunt dornici de schimbare și se complac într-o stare de somnolență continuă. Dar, am încercat să îi ignorăm pe cei care ne-au dorit răul și să îi primim cu brațele deschise pe toți cei dornici de o schimbare în viața lor

[if !supportLists]

Cât timp a durat să implementați soluția?

15 - 30 de zile

Ce ați făcut să promovați proiectul în școala voastră sau în comunitate? Cu cine au vorbit elevii despre proiect? Ce răspunsuri au primit?

Deocamdată, până ne găsim sponsorii pentru asociația căreia vrem să ii punem bazele în viitorul apropiat, am decis să rămână doar la nivelul clasei. Dintre oamenii cu care am vobit despre proiect, jumătate au fost entuziasmați de toată ideea și au ne-au zis “ Super, copii! Bravo!” , iar cealaltă jumătate au rămas la fel de împietriți ca o stâncă

Aproximativ, cu câte persoane s-a vorbit despre proiect în total?

10 - 20

Dacă o altă grupă de elevi ar vrea să preia acest proiect ar fi posibil? De ce ar avea nevoie? Ce sfaturi ați avea pentru ei?

Având în vedere că e un proiect de schimbare a societății, ar fi posibil ca alte echipe să preia ideea. În afară de voință și de dorință, nu vor avea nevoie de nimic. Dacă altcineva ar dori să ia ideea noastră și să o pună în practică, probabil că le vom spune multe lucruri. Printre cuvintele ce le-am spune ar fi să nu renunțe, pentru că se merită. Orice ar fi, până la capăt cu capul sus. Să nu renunțe.

Cum a fost experiența pentru elevi să aibe un mentor?

Ne-a ajutat mult să avem un om care să ne îndrume și să ne arate posibilitățile și benicifiile sau pierderile în privința unei idei. Ne- a ajutat să punem bazele unei societăți, care, cu ajutorul unei comunități, va rămâne în picioare.

Ce schimbari ați observat la elevi în urma participării la acestă inițiativă?

Strângând părerile de la elevi, am observat că sunt iarăși în viață, cu un chef nebun de joacă. Am observat priviri pline de înțeles si mâini întinse pentru ajutor. Vorbind deschis despre ceea ce îi deranjează sau despre problemele lor, am realizat că i-a adus cu un pas mai aproape de maturitate. Nu mulți au curajul să se ridice și săspună adevărului pe nume. Au devenit mai puternici, mai uniți. Au devenit o familie.

Ce v-ar plăcea să faceți pe viitor?

- Pe viitor, am decis să deschidem o asociație sub forma unui ONG, cu ajutorul căreia să putem organiza întâlniri cu tinerii și adolescenții comunității noastre, viitorul generației de astăzi.